Problema gazelor de sist pe intelesul tuturor

„Peste 70% din teritoriul României a fost concesionat pentru exploatarea resurselor naturale. O parte însemnată este dedicată gazelor de șist, concesionări făcute în mare taină. La fel se doreste să se înceapă şi exploatarea lor! Primii români au aflat datorită protestelor din Bulgaria. Imediat, lumea a început să vorbească. Oamenii au început să se informeze. Să protesteze. Cu miile, în toată țara. Acum ţara vuieşte despre gazele de şist!
De ce oare? 
 Suprafetele concesionate de ANRM. Estul Moldovei, sudul Dobrogei si vestul tarii sunt concesionate pentru exploatarea gazelor de şist

Să ne amintim că anul trecut, când încă nu era la Guvernare, USL ajuta la scoaterea a mii de oameni în stradă la Bârlad împotriva proiectului guvernului lui Mihai Razvan Ungureanu şi se jura că se va opune prin orice mijloace exploatării gazelor de şist în România. Imediat instalaţi la guvernare, după ce au facut campanie împotriva gazelor de şist şi au câştigat alegerile, USL a revenit imediat asupra acestei poziţii. Ba mai mult, a început să dea avize în mare grabă, trecând peste reglementarile de mediu în vigoare, neorganizând nicio dezbatere publică, în ciuda numeroaselor proteste ale populaţiei în toate colţurile ţării, premierul Victor Ponta declarând la o televiziune publică faptul că nu există indicii că ar exista pericole pentru mediu. Aceasta intoarcere la 180 de grade ar trebui sa dea de gandit oricarui cetatean. Ce se ascunde in spatele acestei amnezii extrem de dubioase?
 1. CE SUNT GAZELE DE ȘIST (GDS)
Gazul de şist este acel gaz natural captiv în interiorul formaţiunilor de şist, în porii unor roci dure, cu permeabilitate si porozitate scăzută şi care se află la o adâncimi de circa 3 – 5 km. Deoarece nu se gaseste compact, in pungi de gaz, precum gazul natural convențional, acest gaz se mai numeste gaz neconventional. Gazul de sist, fiind captiv in stratul de roca, trebuie intai sa fie eliberat din fiscurile rocilor, pentru a putea fi adus la suprafață. Acest lucru se face prin folosirea unei metode extrem de noi la nivel mondial, folosita pe scară largă in unele state din SUA (15 state din SUA au interzis aceasta metodă, se va demonstra că nu intamplator), numită fracturare hidraulică (de mare volum).
Important de menționat că, până acum, in România nu s-a extras acest tip de gaz, nici macar experimental. Nu există specialisti români care să cunoasca aceasta tehnologie altfel decât din prezentările firmelor americane care o aplică deja.
Resursă sau blestem? Vom vedea in continuare.
 2. FRACTURAREA HIDRAULICĂ.  PROCEDEU TOTAL NOU!
Metoda fracturării hidraulice de mare volum, in ciuda dezinformărilor frecvente practicate de autoritățile din România, cum că acest procedeu este utilizat în România de peste 60 de ani in forajul clasic de gaze, este o metoda extrem de nouă ( introdusă in SUA de aproximativ 9), după cum arată un raport al Agenției de Mediu din Statul New York. Aceasta trebuie diferențiată clar de fracturarea folosită de mulți ani pentru forajele de gaze convenționale, pentru stimularea zăcământului, executată pe putul vertical si folosind cantități de apă de 100 de ori mai mici si fara atatia aditivi chimici. decât fracturarea hidraulică pe orizontală. Fracturare hidraulică de mare volum  constă în efectuarea unui foraj vertical de mare adâncime până în stratul de sist, urmat de unul orizontal. Ulterior, pe putul orizontal, prin detonarea de exploziv, se realizeaza orificii în coloana sondei. După aceea, se injectează cantităţi uriaşe de apă, nisip şi aditivi chimici (0,5% din canitatea totalâ din lichidul de forare). Prin orificii, cantitățile uriase de lichid de foraj, introduse în rocă la presiuni extrem de mari (1000 de bari si peste), ajung la roca din jur,  provocând lărgirea fisurilor preexistente ale acesteia si eliberând gazul. Ulterior, presiunea internă generataă astfel la nivelul rocii, împinge lichidul de foraj injectat la suprafaţă, împreună cu gazul eliberat.
3. CARE E PROBLEMA CU FRACTURARE HIDRAULICĂ, PÂNĂ LA URMĂ? DE CE ATÂTA ZGOMOT PENTRU “NIMIC”? 
Până aici, un proces industrial ca oricare altul. Dar…fără foc, nu iese fum.
Analizându-l indeaproape, observăm extrem de multe probleme. Sprijinite de dovezi abundente. Nici nu trebuie să cautați prea mult, ele se găsesc peste tot in spațiul virtual si sunt autentice. Căutati imagini si videoclipuri  după “fracking”, veti vedea ce recoltă bogată se extrage. Dacă aveți puțin timp de investit, puteti viziona. Vă recomandăm, pentru a balansa părțile, să vizionați atât filme făcute de companii, prezentând imagini idilice…dar mai ales filme autentice, făcute de oameni ca dvs., exasperati de această situatie, prezentand comunitati dezintegrate si imbolnavite din causa exploatarii.
Problema 1. Consum imens de apă, resursă in scădere si din ce in ce mai pretioasa la nivel global. Metoda necesită pomparea unei cantități imense de apă pentru fiecare fracturare. 20-30 de milioane de litri de apa retrasă altor utilizări (agricol, consum casnic si industrial) si care modifică substanțial configurația subsolului, intr-un mod necontrolabil. S-a calculat că pentru perimetrul Chevron din zona Bârladului, pentru fracturarea intregului perimetru la capacitatea maxima), este necesară o cantitate de apă egală cu consumul municipiului Bârlad pentru 300 de ani (intr-o zonă extrem de săracă in resurse de apa, cum este Bărladul).
Problema 2. Aditivii  chimici. Unii toxici si cancerigeni. Pe lângă cantitatea enormă de apă, amestecul conține 0,5 % aditivi chimici. Până aici nimic grav. Doar ca 0,5% din 30 milioane de l de apă inseamnă 150 de tone de aditivi chimici!. Brosurile de prezentare ale companiilor ne linistesc: substante folosite pentru detergenti. Oare sa fie asa? O privire atenta asupra cocktailului de chimicale folosite (atunci când se poate afla, prin diverse metode, compoziția lichidului de forare, deoarece rețetele sunt proprii fiecărei companii si sunt protejate de secretul comercial), ne arată că din 760 de substantee identificate, 70 sunt toxice iar 29 sunt considerate cancerigene (metanol, glicol, naftalină, formadelhidă, clorură de benzil etc.). 150 de toneper fracturare. Un put se fractureaza, in medie, de 18 ori. Problema este că ele nu rămân la adâncimea inițială, ci migreaza, impreună cu apa, prin fisurile rocilor, ajungând, in timp, in panza freatica, pe care o contamineaza iremediabil.
Problema 3. Fisurarea puțurilor.
Pe lângă infiltrarea substantelor in pânza freatică, care este un proces ce necesita o perioadă mai lungă de timp, există poluarea imediata, datorită fisurilor căptuselii puturilor.
Problema 4. Poluarea atmosferică.
Reprezentanții industriei ne vor spune că este o energie verde. Nimic mai neadevărat. Pe lângă cantitățile imense de energie utilizate la transportul aditivilor chimici, al cantității imense de apă, la realizarea fracturării si la recuperarea gazului si lichefierea lui, adăugăm 9% din cantitatea de gaz metan care se elimină în atmosferă, intenționat sau accidental. Metanul are un efect de seră mult mai puternic decât dioxidul de carbon, de 105 ori mai mare.